V. Fetita neagra

Pentru ca a trecut ceva vreme de cand a ramas singura pisicuta neagra disponibila din cei trei, m-am gandit sa ii fac un post dedicat, in care sa povestesc cate ceva despre ea.

Este prima pe care am gasit-o. Era plimbata cu bicicleta de un copilas care tipa in gura mare ca da pisica oricui o vrea.

Primele zile a fost foarte speriata. De fiecare data cand apaream se ascundea pe unde putea, iar ca sa o scoti la mancare era un chin teribil: scuipa, incerca sa zgarie, nici chip sa iasa.

Dupa o luna, de cand o avem, este prima la usa cand ajungem acasa si torsul ei se aude si din cealalta camera. A devenit iubitoare si dragalasa!

A ramas din pacate cu sindromul "sa mananc cat mai mult cat mai repede, ca se termina". In ultima vreme vad totusi ca nu mai este chiar asa, mai ales ca mai sunt doua pisici mari care asteapta cuminiti sa manance dupa ea. Incepe sa fie si ea manierata.

La inceput nu prea stia sa se spele, iar rezultatul era o pisicuta mirositoare. Acum, de cand sta si cu cele mari, care sunt experte in curatat, au sesiuni de curatat in grup si am vazut ca dupa fiecare masa sta cate 10 minute sa isi faca toaleta. Foarte imbucurator.

Cam atat pentru moment. Sper sa isi gaseasca o casa iubitoare, unde sa toarca, sa doarma, sa manance si sa se joace toata ziua.

Anca